
  |
|
  |
 |
Kim

Administrator

Data inscrierii: 06/Aug/2011
Mesaje: 27
|
|
OFF: Privat!
Am scapat, am scapat... erau singurele cuvinte la care se putea gandi si intradevar asa era. Nu mai era nevoit sa puna o poză falsa inaintea sa si sa se prefaca ca suporta pe toti snobii aceia de la petreceri, doar de dragul mentinerii imaginei familiei sale. Nicicand nu se simtea mai liber si in sfarsit era.
Ajuns la lac si se intinse pe iarba verde si frageda, intinzandu-si mainile si ridicandu-si genunchiul in aer. Un zambet maret isi facu aparitia pe chipul sau, era liber, in sfarsit un clipă ce ii aduse fericire.
Se lasa protejat de razele blande ale soarelui sa-i mangaie chipul, in timp ce pleoapele se facura din ce in ce mai grele, pana ce intr-un final atipi. Uitase si de sacoul negru si incomod, dar mana sa parca automat se indrepta inspre cravata, desprinzand-o si lasand-o doar sa alunece in jurul gatului sau. Parca era eliberat din cusca leilor.
Chiar daca atragea soarele prea mult, din cauza costumului sau, in majoritate negru, iar exceptia fiindu-i doar camasa alba, lucrul acesta nu-l deranja. Chipul sau, parca de portelan era multumit, doar cu aceasta simpla contact si nici ca dorea sa se mai intoarca acolo.
Plecase debutantul de la petrecere, mereu fugea din mulțimea aceea inumana si isi dadea seama cum ar fi o viata mult mai usoara si cu adevarat distractiva. Toate lucrurile acestea si le imagina doar in clipele in care ochii ii erau deschisi si incepea sa admire stralucirea lacului, joaca pasarilor, lumina soarelui si cerul de-un albastru superb, patat doar cu cateva pete albe, ale prietenilor nori.
Nu era deloc greu sa-si dea seama ca nu era nascut pentru asa ceva, parca l-ar fi tinut ceva in lanturi.
Uneori, cand suntem impreuna cu durerea noastra, intr-un mod plin de compasiune, experimentam o schimbare. Alteori nu.
Din nou pleoapele i se inchideau si se lasa pierdut din ce in ce mai mult in omenirea somnului, unde chiar si usile visului i se inchideau treptat si se putea detasa complet. Putea dormi linistit, caci a lui nu stiau de locul acesta, doar prietenul lui cel mai bun stia si nu isi facea griji din cauza lucrului acesta.
-"Ce-mi place asa, as ramane aici, in pozitia asta, fara sa ma mai ridic vreodata...!"
_________________
|
|
|
|
|
|
|
 |
  |
|
  |
 |
Jung

Administrator

Data inscrierii: 07/Aug/2011
Mesaje: 20
|
|
Iar a plecat de la petrecere... Nu ca ma miram, nu era pentru prima data, dar ma ingrijoram tot timpul. Pe unde umbla? Cu cine era? Asta ma facea sa-mi pierd mintile. Imi faceam fel de fel de presupuneri suparatoare, care de care mai aiurite si niciuna nu se adeverea vreodata, dar tot vroiam sa stiu, vroiam sa vad ce are, ce se intampla.
Am plecat politicos de la petreceri scuzandu-ma fata de acei oameni cu ranguri inalte sau asa-zisii snobi, cum ii numea el.
Chiar si daca nu se uita nimeni la mine, tot trebuia sa-mi aranjez 'costumul de mire', sacoul meu albastru deschis, pantaloni albi si papionul negru. Cateodata mi se parea ca arat ca un clown, dar imi schimbam opinia mereu cand cineva mi se adresa cu cate un compliment ratacit pe acolo prin glas.
Vremea era splendita. Mingea de foc lumina puternic peisajul usor inflorat.
Parca ma plimbam, desi eu am plecat cu gandul de a-mi cauta prietenul. Uneori chiar ma enerva fiindca nu stia ca mulțimea si-ar putea face griji pentru el, dar alteori ma gandeam cum pot fi nervos pe cineva ca de pildă dansul... nu-mi puteam dori altul, el era singurul om care isi arata cu adevarat sentimentele si nu si le ascundea ca de exemplu ceilalti din categoria noastra, desi mereu simteam ca ducea un fel de dor fata de o viata simpla si banala.
In sfarsit l-am zarit tolanit pe iarba verde cu ochii inchisi catre soare si total... dezmietat...dupa cum aveam obiceiul sa zic atunci cand nu era cineva aranjat. Insa, cu cat ma apropiam, cu atat imi schimbam ideile. Chipul lui parca era de portelan, soarele il lumina in atat de mult incat nu mai ziceai ca era conte, ci print. Pana si suvitele brunete ravasite ii se asezau perfect pe chip. As fi avut o mica invidie, daca nu as fi tinut la el chiar mai mult decat tineam la un prieten.
Ma apropiam si mai mult si m-am aplecat cand am ajuns in dreptul lui, zguduindu-l putin pentru a-l trezi.
- Kim, Kim, Kimmie! ii spuneam numele intruna pentru a-l trezi, desi imi placea sa-l privesc si cand doarme, dar tot trebuia sa ma asigur ca era bine.
- Haide Kimmie, trezeste-te! am insistat eu, continuand sa-i agit trupul ce parca se lipi de pamant, devenind el insusi o radacina si incepand sa se hraneasca treptat cu stepa.
Il cercetam, eram sigur de asta, fiindca ma surprindeau mereu comportamentele lui fata de Inalta Societate si cand il vedeam fara cravata bine pusa la gat, descheiat haotic la camasa si total debusolat...mintea imi urla automat 'nu sunt reguli care interzic asa ceva?' Chiar si daca erau, pentru mine era genul de prieten care l-as fi ajutat sa ascunda si-un cadavru incalcand toate regulile Inaltei Societati.
_________________
|
|
|
|
|
|
|
 |
  |
|
  |
 |
Kim

Administrator

Data inscrierii: 06/Aug/2011
Mesaje: 27
|
|
Peste un timp, dupa ce trecuse de starile de visare si de pierderea in lumea lui, auzi fosnetele blande al unor pasi. Stia si fara sa deschida ochii cine se apropie, asa ca ramase amortit mai mult vreme, fara a avea nici o grija, ba chiar apucand inca un vis frumos. Ce placut era.
Respectivii pasi se apropiau si mai mult, iar brusc urechea i se tzuguia cand auzi asta, parca ar fi fost un animal si auzea pradatorul, doar ca el nu se temea de asa-zisul vanator.
Zambi placut in momentul zgaltaielilor, simtindu-si corpul cum se desprindea cu greu de sol, ca si cand ar fi ajuns una cu acesta. Isi deschise ochii si il privi in ei, pierzandu-se pentru cateva clipe, era visator atuncea. Atat de visator era incat uitase si de sensibilitatea lui la soare, iar migrena incepea sa se creeze deabia in momentele alea, fruntea lui facand usoare riduri, fiindca se incruntase.
- Nu ma mai zgaltai ca ametesc! se scuza acesta, punandu-si o mana pe umarul baiatului si agatandu-se de sacoul lui, strangand cu putere.
Incepea sa se amuze de costumatia celuilalt, neplacandu-i in niciun fel. Lui si asa nu ii placeau costumatiile nobilor, contiilor, ducilor, conducatorilor si asa mai departe, iar cand era in preajma lui dorea si ca prietenul sau sa se simta liber. Isi urca degetele firave pana la papion, tragand cu putere de acesta, pana ce se desprinse. De asemenea ii desprinse nasturii din jurul gatului, simtea el ca se sufoca doar privinu-l pe celalalt brunet. Ii dadu cu multa delicatete sacoul albastru jos si zambi cand zari asta.
- Ah e prea cald pentru sacouri oricum si nu-nteleg ce au avut snobii astia de au tinut petrecerea pana dimineata.
Isi dadu si baiatul sacoul lui negru jos, arucandu-l in aer si lasandu-l sa aterizez pe pamant, nepasandu-i deloc ca se poate murdari sau altele.
Se ridica, cu o asa mare greutate din usoara strangere a tanarului si simtea cum isi pierde echilibrul datorita usoarei insolatii. Il trase pe celalalt de maneca si il aduse aproape de apa.
- Hai sa ne racorim! vorbi el pe un ton jucaus si se arunca direct in apa, lasandu-se scufundat in interiorul ei, imaginea din fata incetosandu-se.
Inota pana la mal, dar tot simtea ca il tragea ceva in jos. Oricum apa il racori complet, inauntrul hainelor - se racori, parul ii se lipi de frunte si rasuflarea era greoaie, dar in acelas timp calda. Daca s-ar fi vazut cu siguranta s-ar fi gandit ca era personajul principal din romanele erotice pe care le citise, dar atunci toata 'nebunia' lui i se parea ceva normal, atat de banal incat nici nu se complica sa-si revina.
- Haide si tu aici Jung... apa e superba! striga catre celalalt si se dadu parca mai intr-o parte apoi isi aminti ca se arunca cu tot cu papuci in lac, iar asta era motivul care il tot tragea in jos, facandu-i chipul sa se inroseasca din cauza micii greseli copilaresti dar care l-ar fi putut costa multe.
Din nou, isi amintea pasaje din carti, mintea fiindu-i plina de acestea.
"Atunci cand stii ca viata ta este in regula, indiferent cat de aspra si de nefinisata pare ea, exista un spatiu pentru miscare. Poate avea loc o schimbare. O usa se poate deschide.
Cea mai importanta usa este cea de catre inima ta. Daca ea este deschisa, atunci intregul univers se afla in tine. Daca ea este inchisa, atunci te aflii singur, fata in fata cu lumea." Acel Paul Ferrini si ale lui cuvinte se parea ca nici atunci nu ii dadeau pace.
_________________
|
|
|
|
|
|
|
 |
  |
|
  |
 |
Jung

Administrator

Data inscrierii: 07/Aug/2011
Mesaje: 20
|
|
Mai ca ma amuzam si eu de replicile bărbatului meu si m-am simtit chiar dornic de-a respira cand gatul mi-a fost eliberat, iar sacoul acela nu ma mai ingreuna. Stiam deja ca in adancul meu si eu vroiam sa ma eliberez, dar nu eram sigur de lucrul acesta.
Uneori simteam ca inauntrul meu ma strangea puternic doua brate uriase al unui monstru intunecat si eu strigam disperat 'da-mi drumul, da-mi drumul' dar nu ma auzea nimeni... exceptand cel mai bun prieten care parca le-ar fi stiut pe toate.
Urmaream baiatul si cand se ridica ramanand uimit atunci cand acesta se arunca in apa cu tot cu pantofi. M-am panicat automat, pierzandu-mi toate manierele si tot codul ce-l invatasem pana atunci. M-am descaltat c-o viteza aproximativ extraterestra si m-am aruncat automat in apa, prinzandu-l de mijloc si ridicandu-l mai sus. Era atat de greu cu asa apa pe el, dar imaginea lui putin cam erotica ma facea sa cred ca nu era deloc rau.
L-am asezat cat de cat la marginea lacului, pe bucata de pamant si l-am descaltat de papuci, aruncandu-i pe iarba. Oricum aveam de gand sa-l scot din apa cat mai curand, dar atuncea era timpul sau, eliberarea sa, ceva la care nu vreau sa intrerup.
- Numai un nebun ca tine se putea arunca in apa cu tot cu pantofi.
Fata mi-a fost crapata de-un mic zambet cand i-am zis asta, da era nebun, insa eram mandru sa-l cunosc, puteam spune cu mana pe inima ca e cel mai bun lucru care mi s-a intamplat de cand ma stiam in Inalta Societate.
Am dat bratul cu tărie prin apa, stropindu-l din cap pana in picioare si continuand sa zambesc i-am spus:
- Dar sunt mandru sa am un întocmai prieten! Macar stiu ca cunosc unul din putini oameni curajosi care sa infrunte regulile.
Am chicotit si m-am ridicat sus, tragandu-l si pe el dupa mine si simtindu-mi de asemenea hainele ude cum parca se micsorau treptat, imbratisandu-mi puternic corpul.
- Poate ar fi mai bine sa plecam de aici... am zis cu o respiratie scazuta, miscandu-mi coada ochiului incat sa-l pot privi pe brunet, pana si ud leoarca se cunostea ca sangele lui era albastru, de asa-zisa vita nobila, uneori ma simteam neimportant pe langa el, chiar daca dansul facea totul ca sa nu ma simt asa.
Mi-am pus mainile prin parul ud, realizand ca nu putem merge asa acasa... ca vroiam sau nu... trebuia sa ne retragem in lumea mica, altfel numai cuvinte aspre precum loviturile de bici ne asteptau. Eu le mai induram, dar realizam de fragilitatea prietenului meu si nu vroiam sa simta o ura si mai mare fata de Inalta Societate decat o simtea deja.
- Unde ai vrea sa mergem acum? am intrebat batandu-l amiceste pe picior, dar uneori micile mele atingeri ma faceau sa tresar si atuncea era unul din acele clipe. Stiam ca e mai mare si mai important decat mine si se parea ca trupul meu ii recunostea importanta. Eram un invatacel pe langa el.
_________________
|
|
|
|
|
|
|
 |
  |
|
  |
 |
Kim

Administrator

Data inscrierii: 06/Aug/2011
Mesaje: 27
|
|
Credea din întâia ca il va scoate din apa, dar il mai lasa in largul lui sa se elibereze de griji si stres. Incepea sa respire in mod accelerat, sigur ca avea de suferit in urma 'accidentului' datorita sensibilitatii sale, dar nu-i pasa. Nu-i pasa nici de capul care ii vajaia sau mintea care-i turba, se simtea chiar bine si mai ales stia ca isi are 'gardianul' pazitor alaturi.
- Mersi ca m-ai salvat! zambi brunetul, fiind chiar mandru ca nu se inecase si in acelas timp ca putea vorbi detasat si deschis fata de celalalt, fara formalitati si fara cuvinte in limbile straine, 'prietene' era pur si simplu indeajuns.
Rase galant, ceea ce ii statea in caracteristica, atunci cand baiatul l-a stropit din nou... ca si cand nu avea destula apa pe el.
- Chiar asa de dezhidradat ma crezi? intreba inrosindu-se putin caci ii auzise complimentul.
Stia deja ca si celalalt se gandea la ce se gandea el, erau uzi si aratau aiurea, o imagine nedemna de inalta societate, trebuiau neaparat sa viziteze societatea cealalta. O sclipire in ochi ii veni si parca doua porti marete se deschisera. Faptul ca trebuia sa viziteze omenirea mica nu i se parea deloc un cosmar ci ca un vis implinit, si-o imagina in felurite maniere si mereu a crezut ca adevarata stralucire de aur se afla acolo, nu in falsul lor paradis.
- Vreau la bar, prietene! Ma intreb cum se distreaza oamenii de acolo, ce fel de petreceri au... nici nu ii mai zise fiindca stia deja si celalalt la ce se referea, era sigur de asta, unicul om cel cunostea cel mai bine, pana si micile nevinovatele minciuni le ghicea.
Dupa cum spunea si o zicala "cei mai buni jucatori sunt rabdatori, dar realisti. Ei stiu ca nu vor beneficia de o minge servita perfect. Asa ca, se orienteaza catre ceea ce ii va asigură la locul potrivit de pe teren, iar astfel ii vor ajuta pe ceilalti coechipieri sa inainteze. Sunt multumiti sa-si joace rolul. Ei stiu ca nu trebuie sa castige jocul de unii singuri.
Felul in care tu te raportezi la darul tau spune multe despre starea in care te aflii - daca esti sau nu fericit. Oamenii fericiti isi ofera darul la indiferent ce grad - si in oricare loc pe care viata il pune la dispozitie. Ei fac tot ce e ncesar, chiar si lucruri marunte, pentru a-si lua avant.
Oamenii nerfericiti isi tin strans darurile, pana cand viata le ofera ocazia perfecta. Ei incearca sa marcheze de fiecare data cand intra in joc. Ei lovesc in mod repetat si ii impiedica pe cei mai multi dintre coechipieri sa avanseze." Acestea erau vorbele care se potriveau cel mai bine cand stateau in apropierea lui. Era intradevar implinit.
Se ridica de tot, luandusi inapoi in picioare papucii uzi si punandu-si sacoul exact cum era deasupra, macar asa nu ii va fi frig. Merse si pana la saten, tragandu-l de mana si alergand cu el pana ce ajunse in asa-numitul 'oras interzis' zarind din prima si-un bar, putin cam demodat dupa parerile si senzațiile lui.
- Pai asta e... ii era frica sa zica acel cuvant, fiindca prima fotografie il cam speria. Mai trecuse prin el aiurea, dar nu si-l imagina atat de ... sumbru.
_________________
|
|
|
|
|
|
|
 |
  |
|
  |
 |
Jung

Administrator

Data inscrierii: 07/Aug/2011
Mesaje: 20
|
|
Il priveam mirat cand mi-a zis de bar, vroia sa se imbete in mulțimea mica? de ce? cu ce ocazie? stiam deja ca dorea eliberare, dar nici intratat de mult. Oricum eram dispus sa ii indeplinesc dorinta, fiindca mi-era prieten si imi era drag, asa ca l-am aprobat din cap, ducandu-ma cu el pana in lumea mica. Drumul a fost linistitor, nici unul din noi nu a zis nimic, pai cam ce puteai sa zici dupa ce ai iesit din apa, esti ud leoarca si te indrepti spreun loc putin cunoscut? Eu deja vedeam dinainte drumul negru.
In cele din urma am si ajuns si puteam simti usoara teama a lui Kim, doar din fiorii ce il treceau prin mana, ajungand sa ma faca si pe mine sa tremur. Am venit in dreapta lui si i-am zambit usor, batandu-l prieteneste pe umar.
- Stai linistit. Sunt aici. Nu se va intampla nimic rau! incercam sa il imbarbatez si il trasem de mana intrand in barul acela cu usi de lemn, ce arata chiar mai vechi decat si-l putea imagina cineva, parca am fi intorsi cu vreo cincizeci de ani in trecut.
Insa acele dansuri saltarete, atmosfera prietenoasa si harnicia micii societati care se aflau atunci in bar, dadeau esenta cuvantului 'libertate'. Daca stateam bine sa imi amintesc aici lucra si sora mea, mamei i-a fost rusine cu ea, cand s-a indragostit 'din greseala' de un baiat singur. O mai vizitam din cand in cand, dar rareori si de aceea imi aminteam cu greu localul.
- Hai sa stam jos! i-am propus brunetului, continuand sa il trag de mana si l-am asezat pe unul din scaunele lemnoase, in timp ce eu m-am dus pe cel de langa, preferam sa fiu in apropierea lui, de cat in fata lui.
In sinea mea ma bucurasem ca eram uzi si putin cam murdari, absolut sifonati, macar asa nu ne remarcam repede si puteam fi confundati cu oamenii simpli. Dar imi faceam griji pentru prietenul meu, parul sau brunet ii incadra sublim chipul alb, putea fi remarcat usor, trasaturile lui erau vampirice. Buzele baiatului parca ar fi date cu sange, iar apa de pe el, nu ii dadea o imagine 'normala' mai degraba... si mai atragator decat era. Stai la ce ma gandeam?
M-am inrosit pana in cele din urma a venit chelnerita sa ne ia comanda. Era imbracata in portul popular, daca nu ma inselam, dar ii venea perfect, brate subtiri si lungi, dezvelite, un zambet incantator si un par impletit in doua codite. Nu ma inselam, ea era sora mea. Deveneam putin trist fiindca ii vazusem mainile delicate, atat de muncite, dar veselia de pe chipul ei, m-a facut sa imi dau la o parte propriile ganduri.
S: - Fratimiu..! vorbi cu un accent speficifc lumii mici, taranesc si de prost gust, dupa cum eram obisnuit sa-l numesc, dar tot imi era sora si de lucru acesta nu imi era rusine sa recunosc.
- Buna seara surioara. Vad ca nu o duci rau! am inceput slab, nu doream sa o tin in discutii, fiindca imi era prietenul alaturi si chiar doream sa vorbesc cu el, se pare ca pentru Kim, uitam si de rude.
S: - Ca deobicei? Vin fiert? Si dragutului de langa tine ce ii aduc? intreba fata, cu parul saten, facandu-i cu mana contelui si facandu-ma pe mine sa simt o iritatie pana la plamani, ma sufocasem doar cand auzeam cuvantul 'dragutului' adresat partenerului meu.
Mi-am muscat buza, nu doream scandal.
- La fel surioara, avem aceleasi gusturi...
Nu dura mult si tanara se retrase, probabil si-a dat seama ca eram iritat, dar totusi? Nu vroiam sa vad pe cineva in preajma lui, feminin si care nu ii era ruda, se putea numi lucrul acesta... gelozie?
- Scuze, probabil te-am speriat! am inghitit usor si mi-am muscat buza, sperand totusi ca nu se suparasera cu actiunile astea, desi dupa cum il stiam probabil in scurt timp va fi uimit ca sora mea lucreaza in 'criticata' societate.
_________________
|
|
|
|
|
|
|
 |
  |
|
  |
 |
Kim

Administrator

Data inscrierii: 06/Aug/2011
Mesaje: 27
|
|
Cand prietenul sau ii zise ca totul va fi bine, nu se putea abtine decat sa zambeasca, fiind sigur de lucrul acesta, fiindca in moduri si mai stranii, tot ce zicea viitorul-conte se intamplau, de parca ar fi fost un fel de prevestitor. Se lasa tarat pana in bar, trecandu-i teama din cauza atmosferei energetice, dar o urma de mirare se putea vedea tot momentul pe chipul lui. Aproximativ totul era lemn si piatra, nimic dezvoltat, nimic de stofa, satin, era sigur ca scaunul acela era incomod. Il asculta pe celalalt si se aseza la masa, privindu-l cand se puse langa el. Nu se putea simti decat stanjenit, fiindca isi putea da seama ca il cerceta putin, se intreba daca arata chiar asa aiurea cu hainele acelea ude, dar nu mai conta ca venise chelnerita pentru comanda. Surprinderea chipului lui nici nu putea fi ascunsa cand auzise gradele de rudenie celor doi... erau frati? Prietenul lui avea sora ce lucra in mulțimea mica si el nu stia de asta? In cele din urma tanara pleca, dar brunetul mai avea o usoara dorinta ca pe langa acel vin fiert sa aibe si unu normal, nu stia de ce, vroia sa simta gustul vinului 'normal', ce nu a fost dezgustat inainte de vreo 50 de critici.
- De ce nu mi-ai zis ca ai o sora in societatea mica? Credeam ca noi doi nu avem secrete! spuse putin trist, dar pe de o parte il intelese, nu e chiar ceva cu care sa fii mandru, el nu avea probleme cu lucrurile acestea, toate rudele lui lucrau in Inalta Societate sau prin apropiere, dar se pare ca celalalt nu avea norocul asta, probabil era o poveste la mijloc.
Incepu sa-si reculeaga cartile pe care le citi in perioada aceea, erau in de frunte de dragoste si astfel corela o idee logica pentru care tanara satena se afla aici.
- Nu m-am suparat! isi aminti ca trebuia sa isi linisteasca prietenul, intr-un fel sau altul.
- Am fost uimit ca nu stiam si uimit ca ai si o ruda aici, dar stai linistit nu voi spune nimic vreunui rang inalt. Nu-mi pasa de ei, cat imi pasa de tine! Plus ca asta nu te va schimba deloc, ramai acelas Jung pe care l-am recunoscut de mic! zambi galant, iar in acelas ocazie venise si comanda celor doi, astfel apuca sa fie si el politicos cu tanara.
- Multumesc domnisoara Yunho, ii adresa subtil si cu o voce angelica, cum obisnuia, parand ca ar vrea sa o cucereasca, desi intentiile lui nu erau deloc acelea.
Se retrase si ea de la masa, plecand la ceilalti clienti si uitandu-se spre dansul popular. Deabia in acele momente ii putea observa trasaturile cu prietenul sau: era copilaroasa, ii placea distractia si veselia, era ingrijita chiar daca nu purta costum de inalta societate. Un gand ii navali mintea si cu un zambet vorbi cu sine insusi 'cat de bine imi cunosc prietenul'. Era mandru de lucrul acesta si chiar ar fi si aratat.
Se uita inspre cana de lemn, umpluta cu vinul fiert si observa sticla cu vin natural de pe masa, hm? Ii ghicise cineva gandurile? Nu ca ar fi fost o paguba.
Prinse toarta canii si o trecuse repede la buze, numai bine, putea sa se incalzeasca in sfarsit, caci incepea sa simta frigul datorita hainelor. Bau aceea cana dintr-o singura inghititura, ca sa-i poata simti din plin caldura si cand o aseza pe masa, chipul ii ajunge rosiatic, dar planul ii reusise: gatul, capul, pieptul, toate incepeau sa i se incalzeasca, parca bautura alcoolica ar fi parcurs prin venele lui si cerceta intregul lui trup.
- Ah, e chiar buna bautura din lumea mica. Mai ales asa calda! comenta acesta usor, pierzandu-se in spatiu, nu era obisnuit decat cu dezgustul vinurilor si rareori la o masa, dar fiindca era disperat atunci sa se incalzeasca, uite ce primise: o ameteala in cap si el sa fie pierdut pe undeva prin spatiu, ba chiar incepu sa si rada nervos.
- Vreau si eu sa dansez! realiza tanarul conte ridicandu-se si ridicandu-si si mainile in aer, facand exact ca la spectacolele de balet, dansuri hraparete nu stia sa danseze, dar l-ar fi incercat si pe asta.
Fiindca se ridica brusc, mai simti o ameteala in crestet si se dezechilibra usor, cazand aiurea in poala celuilalt si inchizandu-si ochii de la impact. Peste cateva clipe in care realiza ca nu murise, isi deschise ochii si dinaintea lor veni imaginea chipului baiatului, zarita invers.
- Jung! incepu el ridicandu-si mana si punandu-si-o pe obrazul celuilalt.
- Ce simpatic esti, daca as fi fata, acum, te-as viola! incepu din nou sa rada nervos, bautura il ametise rau.
- Hei...! incepu incet.
- Despre ce vorbesc? Te pot viola si ca baiat, nu-i asa domnul viitor-conte? Desi la cum ma priveai acu cateva momente as zice ca ai avea tu intentia asta! isi spuse trecandu-si mana prin sacou, descheindu-si camasa usor.
Ups chiar asa s-ar fi parut, e adevarat: omul la betie zice adevarul, nici nu trebuia sa se mai indoiasca de lucrul acesta, fiindca exemplu concret era el.
_________________
|
|
|
|
|
|
|
 |
  |
|
  |
 |
Jung

Administrator

Data inscrierii: 07/Aug/2011
Mesaje: 20
|
|
M-am inrosit puternic cand imi facuse o mica morala despre faptul ca nu i-am pomenit de sora mea, nu era ca nu vroiam sa ii zic, doar ca nu avusem prilejul sa il aduc aici, el era pentru prima data, un adevarat tip de urmat si totusi nu-l invidiam. Sa fi fost oare din cauza ca imi era prieten? Sau din cauza ca vedeam in el ceea ce nu am vazut niciodata in ceilalti, o aura specifica de print, ten specific de vampir si totusi personalitate de inger, in omenirea mea, chiar intruchipa perfectiunea.
Rasuflasem usurat cand mi-a zis ca nu se supara, se pare ca inca nu am facut o boacana, cel putin, nu inca. Cand incepuse sa-mi vorbeasca despre faptul ca imi va pastra secretul si ca il durea in cot de parerile celorlalte ranguri, ma facea sa ma inrosesc si mai tare si ca un copil mic stanjenit dupa ce facu o boacana, mi-am apropiat picioarele, incepand sa mi le frec, unul de altul, asezandu-mi mainile pe genunchi si ramanand cu privirea in jos. Nici nu-mi putea ridica ochii spre propria-mi sora atunci cand primisem comanda, dar auzisem pasii ei in momentul retragerii, rasufland usurat. Am auzit cand materialul lemnos lovi masa si am tresarit, fiindca nu eram atent pana atunci, apoi cand am observat chipul rosiatic al brunetului stiam deja, se ametise, era întâia data cand beea bautura de genul asta si sa o mai bea in cantitati mari, intr-un mod rapid.
- Trebuia sa o iei mai usor, Kim. Tu nu esti obisnuit cu dintr-astea, totusi.
Mi-am ridicat ochii inspre conte cand incepuse sa-mi vorbeasca de dans, ce patise prietenul meu? Ii puse cineva droguri in bautura fara sa fi incercat eu lucrul acesta de inainte? Desi glumeam cu mine, imi faceam griji pentru 'micul print', dupa cum imi placea mie sa-l numesc.
Nu dura mult pana ce tanarul cazuse in poala mea, luandu-ma cu alte vorbe, dar atingerea lui magica pe obrazul meu, imi placuse cel mai mult. M-a atins, in sinea mea ma comportam riguros ca o fata ce tocmai era atinsa de cantaretul ei favorit de pe scena, nu ma refer la fetele sin societatea noastra, ci la cele din mulțimea mica. Cuvantul 'viol' ma destepta mai mult si m-a facut sa-mi maresc ochii, glumea cumva? Dar ideea nu-mi suna rau, deveneam deja constient de atractiile mele mai putin prietenoase fata de brunet.
- S-a observat chiar asa bine? am spus jenat cand acesta imi comentase cum ca m-as fi holbat la el.
Imaginea lui incepea sa ma tenteze si cand ma tachina cu camasa, mintea mea rasuna in cuvintele 'dezbraca-te, dezbraca-te', iar o parte din mine incerca sa ma mai aduca la realitate, dar deja era prea tarziu, aveam ocazia perfecta in fata mea si totul parca ar fi fost conform planului. Eram in lumea mica, eram uzi, iar contele era beat.
- Kimmie! incepuse eu sa-i aling numele si mi-am dus mana direct in zona sa sensibila, apasand pe piele.
- Nu te juca cu focul, caci focul acesta arde cam de mult dupa tine, iar daca aprinzi scanteia, se extinde mai mult si s-ar putea sa nu regrete ce are de gand sa faca.
Am inceput sa zambesc, parca dintr-o data imi trecuse jena si am continuat sa apas in zona aceea, fiind multumit de masa noastra mai ferita.
M-am aplecat parand ca il sarut, cand de fapt, il muscasem in zona gatului cu putere, faceam lucruri care nu trebuia sa le fac, fiindca daca se va vedea urme pe dermă lui perfecta, mai numeroase necazuri ne asteptau cand ajungeam acasa.
_________________
|
|
|
|
|
|
|
 |
  |
|
  |
 |
Kim

Administrator

Data inscrierii: 06/Aug/2011
Mesaje: 27
|
|
Se uita la el ciudat cand ii spuse ca nu e obisnuit cu atat de mult vin, cui pasa de asta? Vroia sa bea, sa se destrabaleze. Dupa actiunile lui mai putin comune, incepea sa aibe vibratii usoare prin trup, da dermă lui era sensibila, in interior la fel, parca ar fi fost cea mai delicata papusa. Cand prietenul sau il atinse la zona cu problema isi apropia picioarele si respira greu imediat, placandu-i senzatia, pacat ca nu realizase devreme.
-"Ah, ce rezultate mai au bauturile din ziua de azi, ma simt cald... ma simt ciudat!" incepu sa vorbeasca cu sine insusi, inchizandu-si ochii pentru cateva clipe si parca rugandu-l inauntrul sau pe celalalt sa continue cu atingerile.
De la muscatura isi deschise ochii in mod imediat, inghitind in sec. Semnul ala clar o sa se vada, simtea durere, dar si o urma puternica de placere, incepea sa-i placa lucrurile acelea si tocmai dupa ce pomeni celalalt de foc, singurul lucru care il facea sa aibe pofte si stari nedemne. Totodata realiza vorbele lui, iar roseata de pe chip i se accentua, devenind cald precum un calorifier pornit la maxim, doar ca el s-ar fi putut atunci sa se compare chiar cu doua.
- Ti-e frica de mai mult, Jung? il intreba intr-un mod tachinator si se ridica putin incat sa-si puna mana la ceafa baiatului, imediat ce ajunse il trase in jos, apropiindu-l din ce in ce mai mult, iar cand era suficient de aproximativ incepuse sa-si linga buza inferioara, il vedea pentru întâia oara atat de tentant, vroia sa-l dezguste, sa-l faca sa-l doreasca, la ce prostii se mai putea gandi atunci, pacat ca era beat si nu putea sa dea vina decat pe bautura, dar era sigur ca isi va aminti toata aventura salbatica ce avea sa urmeze.
Norocul lui ca apropierea fu suficienta si isi putea uni buzele cu ale lui, in timp ce cealalta mana a lui se duse pana in locul unde era a bărbatului sau, punandu-si-o deasupra si incepand sa apese mai mult pe zona. Cu o privire de otel ii se adresa viitorului-conte cu replica:
- Nu tachina!
Iar in limitat timp, limba sa isi facea intrarea in caverna calda a celuilalt, incepand sa o cerceteze si placandu-i senzatia aceea umeda si calda, iar faptul ca celalalt nu bause, il facea sa simta si un gust placut de intepator. Incepea sa se gandeasca sa strige dupa sora baiatului sa-l ia de acolo sau sa-i ia pe amandoi sa ii duca de acolo, fiindca deja dorea sa puna mai multe paie pe foc. In sfarsit incalca regulile si toate principiile, nu doar ale Inaltei Societati, ci si cele care tin de moralitate.
Se desparti cateva momente de gura baiatului, doar pentru a-i putea sopti:
- Ai sentimente pentru mine de mult timp? Si acum ce faci? Profiti? Ti-ai gasit avantajul? Nu-i frumos, ce ar zice ceilalti daca ne-ar vedea asa...!? ii vorbi cu o respiratia calda, exact in zona buzelor si un zambet pervers incepu sa se croiasca pe chip.
- Jung, eu am de gand sa incalc toate regulile... in ziua si noaptea aceasta... sa inteleg ca pasesti si tu cu mine pe aceasta cale? il intreba usor si isi transforma zambetul in unul de seductie, lasandu-si ochii mai jos, in acelas timp pozitia ramanea aceeasi, nu se schimbase nici macar cu cativa centimetrii.
Mana sa in schimb continua sa o ajute pe a lui, facandu-se singur sa inceapa sa suspine si aproape sa isi dea gatul intr-o parte, spre norocul lui, se abtinu fidel la timp, ramase inract si curios de raspunsurile prietenului, chiar daca intrebarile sale au fost cam tachinatoare.
_________________
|
|
|
|
|
|
|
 |
  |
|
  |
 |
Jung

Administrator

Data inscrierii: 07/Aug/2011
Mesaje: 20
|
|
Imi placeau tachinarile lui, imi trezeau dorinta de a vrea si mai mult. Am ramas surprins cand m-a dat mai aproape de el, imi placea sa-l privesc de la distanta milimetrica, nimic nu se schimba, arata la fel de superb. Faptul ca devenea al meu in cateva clipe ma facea sa zambesc larg si vizibil. Mai mare uimire se putea citi pe chipul meu cand contele incepuse sa ma sarute, inebunindu-ma mai mult. Mi-am miscat si eu limba in gura sa mult timp, regretabila a fost situatia cand s-a indepartat caci am apucat sa aud intrebarile evidente.
- Am de o vreme. Cui ii pasa de ce cred ceilalti? l-am intrebat in timp ce mana mea isi facuse loc in boxerii sai si am inceput sa-i mangaii barbatia cu putere.
- Pentru tine as merge si pe cararile intunericului, te-as urma si in cele mai inghetate zone ale globului si te-as tine de mana chiar si daca ai vrea sa mergi pe lava incinsa. Stii de ce? Pentru ca atat de mult sunt inebunit dupa tine.
Am continuat sa strang zona cu vigoare si am cautat-o cu privirea spre sora mea, pentru a o putea chema incoace, aveam grija totusi sa-mi feresc actiunea, tragand masa mai aproape.
Am gasit-o in cele din urma si i-am facut semn sa se apropie, fata cu parul impletit se indrepta spre noi precum o copila, iar cu cat se apropia mai tare cu atat grabeam actiunea. Nu stiam de ce,dar sa fim descoperiti, ma speria, pe cat ma excita mai mult.
Am rugat-o pe tanara pentru o cheie de la o camera libera si am primit-o in scurt timp, lasand un zambet pe fata, caci imi daduse camera care o vizitam deobicei, iar azi pentru întâia data aveam sa nu fiu singur. I-am multumit si tanara se retrase, iar apoi am simtit o substanta alunecoasa in mana mea.
M-am aplecat catre prietenul meu, soptindu-mi pervers la ureche:
- Te-ai incalzit rau? Asta a fost cam repede...
Imediat mi-am luat mana din pantalonii sa-i si am inceput sa ma curat cu limba de laptele sau. Il gustam pentru prima oara, dar parca gustul acela dulce l-am mai simtit candva.
Am apucat sa ma sterg trecator de haina uda de pe mn si l-am ridicat cu grija pe baiat.
- Am atatea idei si dorinte incat nu pot sa le aplic pe toate aici... i-am zis fără întârziere si am luat cheia de pe masa, tragandu-l pe conte de mana si parca mai mult alergand la camera decat mergand, nici nu am idee cum am deschis asa de repede usa si am si incuiat-o, iar bratele mele s-au impreunat in jurul taliei lui, simtindu-i tot trupul aproape.
- Kimie ard atat de rau...!
_________________
|
|
|
|
|
|
|
 |
 |
Pagina 1 din 1
|
|
 |
|